Metoda eşantionării în două etape
Metoda eşantionării în două etape este o tehnică utilizată în cercetarea sociologică pentru a selecta un eşantion reprezentativ dintr-o populaţie mare şi diversă. Această metodă implică două etape distincte de eşantionare, care ajută la reducerea erorilor şi la obţinerea unor rezultate mai precise.
În prima etapă, se selectează un număr mai mic de unităţi de eşantionare dintr-o listă sau o populaţie mai mare. Aceste unităţi sunt apoi împărţite în grupuri mai mici, numite „zone de eşantionare”. În a doua etapă, se selectează un număr specific de zone de eşantionare pentru a fi investigate în detaliu.
Această metodă este utilă atunci când populaţia este foarte mare şi dispersată geografic, iar costurile de eşantionare sunt ridicate. Prin utilizarea eşantionării în două etape, cercetătorii pot obţine date relevante şi semnificative fără a investiga întreaga populaţie.
Exemplu: Într-un studiu despre preferinţele politice ale tinerilor dintr-un oraş mare, cercetătorii ar putea folosi eşantionarea în două etape pentru a selecta mai întâi cartierele din oraş, iar apoi gospodăriile din fiecare cartier pentru a obţine date reprezentative.
În concluzie, metoda eşantionării în două etape este o tehnică eficientă pentru obţinerea unui eşantion reprezentativ dintr-o populaţie mare şi diversă. Prin utilizarea acestei metode, cercetătorii pot obţine rezultate mai precise şi mai relevante pentru studiile lor.
Pentru mai multe informaţii, puteţi accesa pagina Wikipedia.