Legea cererii
Legea cererii este un principiu fundamental în economie care afirmă că, în general, cu cât prețul unui bun este mai mare, cu atât cantitatea cerută a acelui bun va fi mai mică. Acest lucru se datorează faptului că atunci când prețul unui anumit bun crește, consumatorii vor fi mai puțin dispuși să cumpere acel bun, iar viceversa.
Un exemplu simplu ar fi cel al pâinii. Dacă prețul pâinii crește semnificativ, oamenii vor fi mai puțin dispuși să cumpere pâine și vor căuta alternative mai ieftine sau vor reduce cantitatea de pâine pe care o cumpără. Pe de altă parte, dacă prețul pâinii scade, oamenii vor fi mai dispuși să cumpere mai multă pâine sau să cumpere pâine mai des.
Legea cererii este un concept esențial în înțelegerea modului în care prețurile și cantitățile tranzacționate pe piață sunt influențate de factorii economici. Este unul dintre principiile de bază ale economiei și este utilizat în mod frecvent în analiza piețelor și a comportamentului consumatorilor.
În concluzie, legea cererii ne arată că există o relație invers proporțională între prețul unui bun și cantitatea cerută a acelui bun. Cu alte cuvinte, atunci când prețul crește, cererea scade, iar atunci când prețul scade, cererea crește.
Pentru mai multe informații despre legea cererii, puteți accesa acest link către Wikipedia.